Pe când facea plopsorul pere si rachita micsunele, universul mai parea sa aiba un inteles (grav si nobil), iar existenta mea parea sa aiba si ea un rost (neclar, ce-i drept, dar neindoielnic) ...
Puricii sareau de peste tot pana in slava cerului cu potcoave de nouas'noua de ocale dupa ei...
A fost candva o dupa amiaza de vara in care am inchis ochii si mi-am dorit foarte tare sa fiu departe, departe de casa aceea si de necazurile din ea.
Si din pacate Dumnezeu m-a auzit.
...
Sa inteleg ca nu te bucuri ca ai plecat din tara ?
RépondreSupprimer