irina danseaza. in penumbra serii de vara, pamantul batatorit inghite surd rapaitul frenetic al tocurilor cui, caci irina isi danseaza ceardas-ul indracit in pantofi de lac cu toc de zece centimetri.
irina danseaza si nu stie despre oameni. cati o vor ciopli dupa chipul si asemanarea lor, indesa in cutiute de felurite forme si denumiri. cati o vor transa cu maini dibace, pentru a lua doar ce le e de trebuinta din maruntaiele-i aburinde. cand va obosi sa-si mai peticeasca corpul zdrentuit si-si va lasa apatica ranile sa supureze in vazul tuturor.
irina pulseaza in ritmul viorii si nimeni nu mai vorbeste. fosnetul unduit al rochiei de nylon sculpteaza spirale sincopate in jurul sclipirilor de irisi fierbinti.
Cine e batrana aia cu ochi aposi din coltul incaperii ? de ce ma fixeaza atat de ciudat, ce o supara oare ? nimic, voia doar sa-si aduca aminte de vremea cand mai era ea insasi. Vine des pe-aici, cu toate ca i se rupe sufletul cand te priveste. Nu face nimic, danseaza mai departe.
irina inchide ochii pentru o clipa si in deschide din nou spre stele. in jur e liniste intensa caci muzica a disparut, consumata de sincronismul perfect al miscarii. irina exista acum in spatiul stramt din ochiul vartejului, iar silueta ei se ghiceste tot mai greu dintre umbrele noptii.
lullaby for irina
Inscription à :
Publier les commentaires (Atom)
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire